Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar

Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar a fost creată la sfârşitul anului 2002 la iniţiativa Consiliului Judeţean Bihor şi a Autoguvernării Locale Hajdú-Bihar, care au recunoscut rolul important pe care îl joacă cooperarea transfrontalieră în domeniile de interes comun pentru procesul integrării europene.
Constituirea Euroregiunii are ca şi scop stimularea unor căi de cooperare între comunităţile celor două ţări, conform obiectivelor stabilite: menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate, identificarea domeniilor potenţiale de cooperare transfrontalieră, organizarea şi coordonarea activităţilor menite să promoveze cooperarea în domeniile stabilite, implementarea programelor concrete în domeniile de interes reciproc, promovarea colaborării Euroregiunii cu alte organizaţii internaţionale şi sprijinirea membrilor Euroregiunii în procesul de integrare europeană.
Obiectivele turistice din Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar sunt promovate în întreaga lume prin intermediul internetului şi al unei broşuri realizate de Camera de Comerţ şi Industrie Bihor, prin programul „Unitate în diversitate în turismul euroregiunii”, finanţat cu fonduri PHARE.
Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar va fi promovată ca o destinaţie turistică europeană, prin intermediul unor pachete turistice menite să atragă în zonă atât vizitatori, cât şi investitori. „Atragerea turiştilor şi investitorilor va fi o consecinţă a promovării potenţialului turistic, a meşteşugurilor tradiţionale şi a tradiţiilor culturale locale”, a declarat directorul Camerei de Comerţ şi Industrie Bihor, Constantin Badea.
În acest sens, atât site-ul www.tourismbihor.info cât şi broşurile prezintă şase pachete turistice. Un astfel de pachet cuprinde obiective arhitecturale, muzee, obiective istorice ca Muzeul Ţării Crişurilor, Turnul Ciunt din Salonta sau Muzeul Déri din Debrecen.
Un altul este alcătuit din monumente istorice şi bisericile romanice şi gotice din Bihor -Hajdú-Bihar sau staţiuni balneare de lângă Oradea şi din zona Debrecen. Există un întreg pachet dedicat meşteşugurilor, având ca obiective pălincăriile şi morile din zona Cresuia, atelierele meşterilor populari din Debrecen sau cele ale olarilor din Vadu Crişului.
Un alt pachet se adresează turismului de agrement: călărie, schi, căţărare, speologie sau rafting. Aici este inclus şi pachetul de „Team-building outdoor”. Potrivit realizatorilor broşurii, team-buildingul durează de la două la trei zile şi costurile unui pachet, care include excursii de rafting şi speologie este de 100 de euro pe zi, pentru o singură persoană.
Site- ul creat de Camera de Comerţ şi Industrie va fi promovat în întreaga lume cu ajutorul unei agenţii americane, iar broşurile sunt trimise la ambasadele străine din România şi Ungaria, la primăriile din Bihor şi Hajdú-Bihar, la ministere şi ONG-uri care au ca şi activitate promovarea turismului.
Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar a fost fondată în octombrie 2002 de către Consiliul Judeţean Bihor şi Autoguvernarea Hajdú-Bihar, la Acordul de înfiinţare aderând şi Municipiul Oradea precum şi Autoguvernarea Debrecen. Obiectivele generale ale Euroregiunii vizează menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate, identificarea domeniilor potenţiale de cooperare transfrontalieră.
În ansamblu, Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar a fost puţin cercetată, însă pe cele două judeţe constituente luate separat există o serie de studii geografice atât cu caracter general cât şi studii ce vizează unele elemente ale mediului înconjurător.
Frământările geologice petrecute de-a lungul timpului au condiţionat apariţia în alcătuirea teritoriului ocupat de Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar a trei mari unităţi structurale de relief: munţi, dealuri şi câmpii. Astfel spus teritoriul euroregiunii format în decursul timpurilor aparţine la trei unităţi structurale distincte: Munţii Apuseni, bazinele neogene marginale şi Depresiunea Panonică.
Relieful acestui teritoriu este foarte diversificat, având în vedere succesiunea tuturor treptelor de relief, de la câmpii joase până la vârfuri montane înalte. Teritoriul Euroregiunii se suprapune peste o zonă cu o mare varietate a formelor de relief clădite sub forma unui vast amfiteatru cu deschidere spre nord-vest. Munţii ocupă partea sud-estică a Euroregiunii şi se prezintă ca o masă muntoasă lobată de depresiuni golfuri periferice. Unităţile deluroase formează o zonă de tranziţie continuă între Munţii Apuseni şi Câmpia Crişurilor, având o extensiune maximă pe rama dinspre munte a Depresiunilor Barcăului, Vadului şi Beiuşului. Culoarele depresionare au aspect de golfuri în care pătrunde, pe sub rama muntoasă, şirul dealurilor vestice, iar în lungul râurilor, la nivelul luncilor şi al teraselor joase pătrunde Câmpia Banato-Crişană. Se înşiră astfel: Depresiunea Barcăului, Culoarul Crişului Repede, Culoarul Crişului Negru. Unităţile de câmpie ocupă partea vestică a Euroregiunii şi sunt reprezentate prin Câmpia Tisei Mijlocii, Câmpia Hajdúság, Câmpia Nirului, Câmpia Crişurilor.
Teritoriul Euroregiunii, fiind domeniul de influenţă a circulaţiei vestice, care transportă mase de aer oceanic se caracterizează printr-un climat temperat continental moderat. Temperatura medie multianuală în cadrul Euroregiunii creşte de la nord spre sud şi de la est spre vest, în funcţie de particularităţile reliefului, de la regiuni cu altitudini mai mari spre cele cu altitudini mai joase şi în funcţie de latitudine. Repartiţia şi regimul precipitaţiilor atmosferice sunt strâns legate de valorile umezelii aerului şi de gradul de înnorare, care variază în funcţie de etajarea reliefului pe verticală. Viteza vântului în cadrul Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar prezintă o creştere de la vest la est, odată cu creşterea altitudinii.
Densitatea reţelei hidrografice în partea vestică a Euroregiunii, adică în judeţul Hajdú-Bihar este mai scăzută, comparativ cu cea estică. Cele mai importante cursuri de apă sunt: Tisa, Barcău, Hortobágy, Kősely, Kondoros, Ierul, Crişul Repede, Peţa, Crişul Negru. Suprafeţele lacustre din Euroregiune se află la altitudini diferite, de la circa 75-90 metri până la 1800 metri altitudine. Din punct de vedere genetic, ele sunt de origine naturală sau antropică. Apele subterane au o mare varietate, existenţa lor fiind legată de constituţia litologică, structură şi tectonică, în funcţie de condiţiile climatice şi de particularităţile drenării şi dinamicii lor. În acest sens pot fi deosebite ape freatice şi ape de adâncime, din care remarcăm prezenţa apelor termale, din ambele judeţe studiate.
Etajarea climatului în funcţie de desfăşurarea reliefului impune la rândul său şi o etajare deosebit de evidentă în repartiţia vegetaţiei. Poziţia geografică a Euroregiunii condiţionează prezenţa elementelor faunistice terestre central-europene în regiunea deluroasă şi muntoasă şi a elementelor panoramice în arealul câmpiei.
Numeroase frumuseţi şi rarităţi naturale prezente pe teritoriul Euroregiunii pentru a putea fi ocrotite au fost puse sub protecţia legii fiind declarate rezervaţii naturale sau monumentale ale naturii. Acestea fiind reprezentate printr-un număr foarte mare de rezervaţii naturale, rezervaţii fosiliere, arborete, plante ocrotite declarate monumente ale naturii, animale ocrotite prezente, rezervaţii peisagistice.

Judeţul Bihor

Judeţul Bihor este situat în nord-vestul României, învecinându-se la nord cu judeţul Satu-Mare, la vest, cu judeţele Sălaj şi Cluj, la sud-vest cu judeţul Alba, la sud cu judeţul Arad, iar la vest cu Ungaria. Pe teritoriul judeţului se întâlnesc toate formele de relief, dispuse sub forma unui vast amfiteatru în care unităţile montane ocupă 21%, dealurile şi depresiunile 41%, iar câmpia 38%.
Reţeaua hidrografică este răspândită uniform în teritoriu în bazinele Crişului Negru, Crişului Repede şi Barcăului. Lacurile cele mai importante sunt: Cefa, Tămaşda şi Homorog.
Clima este temperat-continentală. Temperatura medie anuală este de 10,9°C, maxima înregistrată este 40°C, iar minima de -22,5°C.
În subsolul judeţului se găseşte o diversitate de resurse: bauxită, minereuri polimetalice, argilă refractară, marmură, calcare policrome, gresii cuarţoase, calcare pentru industria siderurgică şi ciment, zăcăminte de lignit, nisipuri bituminoase şi hidrocarburi. Păşunile şi fâneţele naturale, pădurile de gorun, stejar, brad, molid şi resursele de apă în special cele geotermale şi minerale completează resursele naturale ale judeţului.
Dinamizarea economiei judeţului Bihor nu poate fi abordată, în viitorul apropiat, fără luarea în considerare a rolului pe care îl are dezvoltarea turismului. Pentru ca turismul să joace un rol important în dezvoltarea economică locală, este important ca judeţul Bihor să îşi bazeze strategia de dezvoltare pe oportunităţile sale poziţionale, să realizeze o armonizare a politicilor locale cu cele zonale, regionale şi transfrontaliere.
Deşi potenţialul turistic al judeţului Bihor este unul dintre cele mai importante din România, punerea în valoare a acestuia nu este pe măsură. Acest decalaj este datorat în mare parte lipsei unei infrastructuri adecvate, a unei game de servicii variate oferite cererii, precum şi capacităţii reduse de plată din partea cererii locale.
Situaţia favorabilă a judeţului de a fi străbătut radial, din Oradea, de rutele europene E60, E79 şi E671, este contracarată de slaba accesibilitate în judeţ. Rutele judeţene şi comunale care străbat principalele zone de atracţie turistică sunt de slabă sau foarte slabă calitate. O cerinţă importantă legată de dezvoltarea turismului o va reprezenta racordarea judeţului la coridoarele transeuropene prin realizarea unei autostrăzi şi modernizarea drumurilor care să faciliteze tranzitul de frontieră. Se impune modernizarea căilor ferate şi a Aeroportului din Oradea pentru a fi capabil să primească curse internaţionale. Modernizarea aeroportului este o condiţie esenţială pentru favorizarea investiţiilor în turism dar şi pentru creşterea fluxului turistic, în principal spre staţiunile termale, montane dar şi pentru turismul de afaceri.
Factorii care încetinesc dezvoltarea turismului, evidenţiaţi conform statisticilor sunt:
• Nivelul scăzut al culturii de mediu şi turistice;
• Siguranţa publică scăzută;
• Lipsa de colaborare şi comunicare la nivelul instituţiilor şi organizaţiilor implicate;
• Nivelul de trai scăzut al populaţiei;
• Nivelul de cunoaştere scăzut al limbilor străine;
• Slaba dezvoltare a sistemului de colectare a deşeurilor comunale şi a sistemului de canalizare şi alimentare cu apă;
• Insuficiente puncte de trecere a frontierei şi aglomerarea celor existente;
• Limitarea posibilităţilor de finanţare a proiectelor;
• Nivelul ridicat al impozitelor şi mărimea dobânzilor la creditele bancare.

Relieful

Bihorul se caracterizează prin asociaţii peisagistice atractive. Pe un spaţiu relativ restrâns se disting trei unităţi geografice majore: Câmpia de Vest, Dealurile Vestice şi Munţii Apuseni, dispuse în amfiteatru, de la altitudinea de ~150 metri, în vest, până la 1848 metri în partea de sud-est.
Câmpia de Vest, extrema răsăriteană a Pustei Panonice, presărată cu zone umede şi resturi ale pădurilor de luncă, sunt locuri preferate pentru specii rare de păsări: stârcul, barza neagră, acvila ţipătoare mică, milanul negru, şoimul dunărean. În Băile 1 Mai se găseşte un lac termal, izvorul pârâului Peţea, cu specii relicte şi rare, unice în Europa-nufărul termal, Roşioara lui Racoviţă. Treapta deluroasă oferă o specificitate prin alternanţa colinelor domoale, ale dealurilor sedimentare cu măgurile insulare şi cu văi, uneori foarte adânci, determinând contraste pitoreşti. Dealul Betfia de lângă Băile 1 Mai, cu vestitul „crater” al Betfiei, o peşteră cu o succesiune de puţuri care duce la o denivelare de 80 metri, este un loc insuficient amenajat şi promovat pentru numeroşii turişti din zona staţiunii. Relieful treptei montane, diversificat ca structură şi fizionomie, se impune prin atractivitatea sa deosebită. Relieful generat de rocile diverse este contrastant, având însuşiri recreative sporite: culmile rotunjite, favorabile drumeţilor, abrupturi spectaculoase care favorizează practicarea alpinismului şi escaladei. Varietatea petrografică a impus unele diferenţieri în aspectele reliefului, individualizându-se mai ales relieful carstic, dezvoltat pe calcare triasice şi jurasice: doline, polii, chei, platouri, măguri şi peşteri.
Parcul Natural Apuseni ocupă un sector complex şi original al Carpaţilor Româneşti având o suprafaţă de 75.784 hectare, din care 24.280 hectare în judeţul Bihor. Un număr important de rezervaţii, monumente ale naturii şi specii protejate au dus la declararea zonei ca Parc Natural. Promovarea şi administrarea lui într-un mod profesionist sunt departe de a fi rezolvate, fiind periclitate nu numai patrimoniul său natural ci însăşi existenţa parcului. În prezent nu există o infrastructură adecvată care să facă posibilă valorificarea Parcului, iar lipsa unor centre de vizitare fac informaţiile despre valorile naturale şi culturale ale zonei greu de găsit. Lipsesc de asemenea traseele educative şi materialele de popularizare în limbi străine. O deschidere pentru utilizarea parţială a ofertei zonei a fost realizată printr-un proiect finanţat de programul Life Mediu al Comunităţii Europene în beneficiul Consiliului judeţean Bihor: „Acţiuni combinate pentru protejarea şi punerea în valoare a potenţialului natural al Munţilor Apuseni” (2000-2002). Amenajările actuale din acest spaţiu montan sunt insuficiente: reţeaua de cabane şi adăposturi este limitată, iar calitatea serviciilor este modestă.
Zona montană ocupă partea vestică a judeţului Bihor şi este reprezentată de următoarele componente ale Munţilor Apuseni: Munţii Bihorului, Codru Moma, Pădurea Craiului şi Plopişului.
Munţii Bihorului sunt cei mai înalţi, având altitudini cuprinse între 1.200 şi 1.848 metri (vârful Bihor) şi cei mai reprezentativi. Relieful are un aspect greoi şi masiv în sectoarele alcătuite din formaţiuni cristaline. Pe de altă parte, calcarele şi dolomitele au favorizat dezvoltarea unui relief spectaculos-relieful carstic. Astfel, se remarcă zona Padiş, platoul calcaros Fântâna Boţii-Dealul Ruguţului, Zona Sighişelului. În Padiş relieful carstic este sculptat pe suprafeţe mari, în absenţa reţelei hidrografice de suprafaţă, fiind reprezentat de doline, uvale, polii, avene, văi oarbe, sorburi şi izbucurile completând acest tip de peisaj. Aceste suprafeţe carstificate sunt mărginite de văi adânci, cu versanţi abrupţi şi chei, uneori însoţite de peşteri.
Munţii Codru-Moma sunt formaţi din două masive: Masivul Codru cu înălţimi de până la 1.095 metri şi Masivul Momade cu înălţimi de până la 930 metri. Calcarele din Platoul Vaşcăului au condiţionat un relief carstic reprezentat prin suprafeţe şi văi cu doline, uvale, martori de eroziune sub formă de măguri, polii, chei, izbucuri.
Munţii Pădurea Craiului au altitudini reduse, între 600 şi 800 metri. Văile i-au compartimentat în platouri, unele netede cu numeroase doline, uvale şi lapiezuri. Ca rezultat al acţiunii apei subterane sunt numeroase peşteri: Peştera Vadului, Vântului, Meziad etc. Remarcabile sunt Defileul Crişului Repede la Vad şi ale Roşiei, la Căbeşti.

Apele

Resursele turistice hidrografice constituie o grupă de obiective destinate recreării sau satisfacerii unor cerinţe curative. Principalele elemente hidrografice care participă la alcătuirea patrimoniului turistic al judeţului sunt:
-reţelele hidrografice de suprafaţă;
-lacurile de origini diverse;
-apele minerale, termale şi termominerale;
-izbucurile;
-cascadele;
-apele subterane din peşterile accesibile.
Bihorul deţine o reţea hidrografică importantă, reprezentată prin patru râuri principale şi afluenţii acestora: Crişul Repede (Valea Drăganului, Valea Iadului, Peţa), Crişul Negru (Crişul Pietros, Crişul Băiţei, Văile Roşia, Meziad, Sighiştel, Văratec, Finiş), Barcăul, Ierul.
Turismul de scurtă durată este orientat frecvent spre malurile apelor curgătoare, pentru a exploata “efectul de margine”. Majoritatea acestor cursuri de apă sunt insuficient amenajate pentru activităţi de agrement şi practicarea sporturilor nautice (caiac, rafting, înot). Fără să se preteze la trafic cu vase mari, multe din râuri prezintă lacuri de acumulare unde pot fi utilizate bărci de talie medie, bărci cu motor, bărci acţionate de om, putând avea un grad ridicat de utilizare. Traseele de parcurs ale râurilor cu bărci (caiace, canoe) sunt puţin puse în valoare şi amenajate. Se poate spune că în acest moment lipsesc bazele unor utilizări multiple şi de calitate, precum şi fondul de servicii (miniporturi, debarcadere, amenajări pentru corturi de-a lungul cursurilor de apă).
Cascadele creează inedit şi pitoresc pe cursul unor râuri, crescând atractivitatea turistică a acestora. Printre cele mai cunoscute cascade din Bihor sunt: Săritoarea Bohodeiului, Săritoarea Iedeţului, Cascada Iadolina, Cascadele Oşelului, Cascadele de sub Vârful Bihorul, Cascada Vadul Crişului, Cascadele Văii Galbenei. Atunci când ele se dezvoltă pe canioane oferă trasee ideale pentru parcurs de canioane-canyoning.
Pe teritoriul judeţului găsim lacuri de acumulare sau iazuri de mai mici dimensiuni şi lacuri naturale. În zona de câmpie sunt câteva acumulări la: Şăuaieu, Alceu, Leş, Gepiu, Bicaciu, Miersig, în bazinul Crişului Negru, iar lacurile Şerpilor şi Stuf sunt lacuri naturale. Câteva lacuri de acumulare reprezintă zone de atracţie pentru pescari sau amatori de sporturi nautice: Lacul Drăgan, Lacul Leşu, Lacul Munteni, Lacul Bulz, Tăutelec, Albiş, Lacul Vida, lacurile de acumulare de pe Crişul Repede: Tileagd, Lugaş.
Zona umedă din nord-vest se constituie într-o succesiune de concentrări de iazuri şi lacuri, majoritatea amenajate ca pescării, multe dintre ele fiind şi zone protejate, datorită florei şi faunei specifice din jurul lor. Lacurile din bazinul Ier-Barcău, mici, între dune de nisip sunt: Şimian, Văşad. Zona Cefa este o importantă pescărie dar şi un important loc de popas pentru zeci de mii de păsări. Există heleştee amenajate de-a lungul canalului colector: Cefa, Marţihaz, Mădăraş, Inand, Homorog, Tămaşda. Lacurile şi zonele umede de mici dimensiuni, oferă un alt element pitoresc şi atractiv pentru traseele turistice: Lacurile Vărăţoaia, Poiana Ponor, Molhaşurile Izbucelor, Tăul Mare.
Apele minerale constituie o resursă deosebită pentru turismul curativ şi de sănătate. Bioxidul de carbon dizolvat în apele carbogazoase de la Pădurea Neagră, Tămăşeu, Tinca urcă din adâncime pe sistemul de fracturi majore ale regiunii. La Stâna de Vale sunt ape oligominerale şi feruginoase, potenţialul lor turistic fiind dat de posibilităţile de valorificare în cadrul curelor pentru afecţiuni endocrinologice, surmenare şi convalescenţă. Pe Valea Popii, afluent al Iadei, la 1.170 metri, se află “Izvorul Minunilor”. Acest izvor are debitul minim de 700 mc/zi şi o temperatură a apei de 5°C, constantă, indiferent de anotimp. Apa se încadrează în categoria apelor plate obişnuite.
Băile Felix beneficiază de cel mai important izvor termal artezian, „Balint”, forat în anul 1885, cu un debit de 17.000 litri apă/zi, cu ape termale bicarbonate, calcice şi magneziene, uşor radioactive. Au fost identificate două orizonturi de ape termale, unul cuprins între 47−150 metri, cu temperaturi de 49°C şi altul situat la 340-410 metri, cu o temperatură de 43°C. La Băile 1 Mai sunt circa 30 de izvoare termale, cu temperaturi cuprinse între 28 şi 42°C. Staţiunea e alimentată de izvorul artezian „ Izbuc ”, realizat prin foraj, în anul 1885 şi de izvorul mezotermal de 28°C, captat în anul 1928. Resurse de ape termale se găsesc şi în alte locuri din judeţ: Mădăraş, Marghita, Răbăgani, Livada, Balc, Chişlaz, Beiuş.
Relieful carstic a favorizat prin complexitatea sa, existenţa unor importante izbucuri şi cursuri subterane spectaculoase ca ofertă turistică. În marea lor majoritate ele se integrează în ariile protejate: Izbucul Galbenei, Izbucul Ponor, Izvorul Ursului, Izbucul Topliţei de Roşia, Izbucul Izbândiş, Brătcanilor sau pe lângă ele s-au dezvoltat centre religioase: Izbucul intermitent de la Călugăreni. Speologii sunt atraşi în special de renumitele parcursuri subterane ale Cetăţilor Ponorului, Ciur Ponor, care are cea mai mare străpungere hidrologică din România, şi Jofi.
Clima

Particularităţile climatului reprezintă un element de atracţie turistică deoarece favorizează desfăşurarea unor activităţi turistice variate, pe parcursul întregului an. Particularităţile climatului creează ambianţa pentru activitatea de turism, dar constituie, în acelaşi timp, un factor natural important de cură: climatoterapie. Se disting trei tipuri de bioclimat: excitant-solicitant (de câmpie), sedativ-indiferent (de deal) şi tonic-stimulent (de munte). Unele elemente climatice se constituie în factori indispensabili practicării turismului, cum este zăpada pentru sporturile de iarnă. În Munţii Apuseni ninsorile cad timp de 50-60 de zile anual. Stratul de zăpadă durează 150 de zile pe an în zona montană înaltă. Regiunile cele mai favorabile practicării sporturilor de iarnă sunt cele situate la peste 900 metri altitudine, unde stratul de zăpadă e de 30-40 centimetri.
Principalele elemente climatice: durata de strălucire a soarelui, temperatura aerului, umezeala aerului, precipitaţiile şi vântul, în anumite limite, creează un confort climatic relaxant. Când indicii acestor elemente depăşesc anumite limite determină o stare de inconfort asupra organismului-stres bioclimatic. Zona deluroasă, munţii joşi şi depresiunile reprezintă zonele cel mai puţin stresante.
Climatul de munte, la altitudini de peste 700 metri, are durata sezonului estival sub 200 de zile în lunile V-X, dar, pe măsura creşterii altitudinii, apar premise optime pentru sezonul de iarnă, între lunile X-IV. Climatul de deal se caracterizează prin creşterea sezonului turistic estival şi reducerea celui de iarnă. Climatul de câmpie are o durată a sezonului turistic estival de peste 240 de zile, cel de iarnă fiind limitat, iar importanţa zăpezii este scăzută. Climatul de adăpost este specific depresiunilor şi sectoarelor de vale aflate în umbra circulaţiei dominante a maselor de aer. Aceste arii au un coeficient superior de atractivitate. Un exemplu în acest sens este Stâna de Vale.

Vegetaţia

Vegetaţia este reprezentată de silvostepă în zona de câmpie, în cea mai mare parte ocupată în prezent de culturi agricole, pajişti secundare, plantaţii de salcâm. Zona pădurilor de foioase este alcătuită din păduri de cer cu carpen şi cer cu stejar şi gorun în alternanţă cu pajişti secundare şi culturi agricole. Etajul pădurilor de foioase, până la 1000 metri, este reprezentat de păduri de stejar, de cer cu gorun, de gorun cu carpen, ulm, frasin, păduri de fag cu carpen, de fag, de fag cu molid. Etajul coniferelor, între 1.000 şi 1.700 metri, este alcătuit din păduri de molid. Numeroase specii de plante valoroase sunt ocrotite: sângele voinicului, laleaua pestriţă, nufărul termal, strugurii ursului.

Fauna

Datorită prezenţei în judeţ a unei suprafeţe mari din Parcul Natural al Munţilor Apuseni, a unor zone umede relativ extinse, biodiversitatea este una din atracţiile majore ale mediului natural din Bihor. În silvostepă se remarcă rozătoarele, iar pădurile sunt populate cu căprior, cerb, mistreţ, urs, veveriţă, râs, jder, fazan. Apele de munte reprezintă domeniul păstrăvului, în apele de deal sunt specii ca lipanul, cleanul şi scobarul, iar în cele de şes, crapul şi bibanul.
Fauna rară este reprezentată de benatode-în Parcul Natural Apuseni au fost descoperite 5 specii noi pentru ştiinţă şi 15 specii noi pentru fauna României: lumbricidele-18 specii, diplopodele-16 specii din care 2 endemice.
Pe lângă toate acestea, fauna sălbatică este bine reprezentată în pădurile din zona de deal şi munte a judeţului: lupi, urşi, cerbi, căprioare etc.
• Lepidopterele-1150 specii, cuprinde endemitul Erebia melas runcensis.
• Ortopterele-73 specii, Odontopium acuminata este o specie endemică.
• Fauna de colembole 66 de specii, cuprinde relictul glaciar Onychiurus multiperforatus şi endemitul Onychiurus carpaticus.
• Fauna cavernicolă terestră. Munţii Bihorului deţin ponderea biospeologică cea mai mare din cuprinsul întregii zone, fapt care le conferă statutul de unicat la nivel naţional dar şi mondial. Astfel, din totalul de 160 taxoni troglobionţi, 78 sunt localizaţi în Apuseni. Peştera de la Ferice reprezintă unica staţiune pentru 4 taxoni troglobionţi iar peştera Luia are o specie unică pentru genul monospecific Protopholeucon hungaricum.
Fauna de vertebrate este în număr de 122 specii, fiind în ansamblu proprie ariei carpatice de altitudini medii aici existând subspecia endemică de triton Triturus vulgaris amplesnisnu.

Judeţul Hajdú-Bihar

Judeţul Hajdú-Bihar a luat fiinţă la organizarea administrativă din 1950 prin unirea regiunilor Bihar şi Hajdú şi ataşarea unor localităţi ale judeţului Szabolcs-Szatmár-Bereg. Situat în partea de est a Ungariei, la circa 200 de kilometri de capitală, Budapesta, judeţul se învecinează la nord cu judeţul Borsod-Abaúj-Zemplén şi Szabolcs-Szatmár-Bereg, la sud cu judeţul Békés, la vest cu judeţul Jász-Nagykum-Szolnok, iar la est cu România. Suprafaţa judeţului este de 6211 km². Debrecen este cel mai mare oraş din judeţ, unde locuiesc 207.000 de oameni, dar este şi al doilea cel mai mare oraş din ţară.
Populaţia judeţului Hajdú-Bihar în 2002 era de 552.478, ceea ce înseamnă 5,4% din populaţia totală a ţării. Infrastructura şi circulaţia sunt în stare bună şi în permanentă îmbunătăţire. Reţeaua de drumuri din judeţ care leagă localităţile, accesibilitatea judeţelor din regiune, a punctelor de trecere a frontierei în estul ţării, cât şi legătura la reţeaua naţională de drumuri publice au o importanţă deosebită din punct de vedere al dezvoltării judeţului. Transportul pe cale ferată, ca o alternativă a transportului pe drumurile publice este un factor important şi datorită faptului că poluează mai puţin mediul. Importanţa aeroporturilor din Debrecen şi Hajdúszobosló, care servesc ca bază a transportului aerian, creşte treptat în lumina investiţiilor străine şi a dezvoltării turismului. Judeţul Hajdú-Bihar este cel de-al patrulea judeţ ca mărime al Ungariei, iar în privinţa terenului agricol ocupă locul doi. Aceasta determină importanţa judeţului din punct de vedere al producţiei agricole. Caracteristicile ecologice sunt corespunzătoare pentru creşterea aproape a tuturor plantelor deoarece numărul orelor cu soare depăşeşte anual două mii. Se cultivă în special porumbul, grâul, floarea soarelui, sfecla de zahăr şi cartofii. În cadrul agriculturii creşterea animalelor ocupă un rol important, concentrându-se mai ales pe creşterea vitelor. Alături de cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, judeţul are şi câteva ramuri industriale dezvoltate. Se remarcă dintre acestea industria alimentară, textilă, a pielăriei, chimică- bazată în special pe fabricarea medicamentelor- dar nu trebuie uitate nici uriaşele parcuri industriale, unde îşi dau întâlnire mai multe sectoare.
Judeţul Hajdú-Bihar oferă numeroase posibilităţi pentru vânători de a-şi practica hobby-ul. Aici se întâlneşte în număr mare vânatul mic care trăieşte pe câmpii, păsările de apă în stufăriş şi pe malul apelor, pe pământurile agricole se întâlneşte des fazanul, iar în pădurile din Nyírség mistreţul şi căprioara. Această regiune a fost numită pe drept Mecca Nimrozilor. Cel mai vestit teritoriu de vânătoare al regiunii este pădurea Gúti, situată între Nyíradony şi Nyíracsád. Trofeele de top pe lista mondială sunt exemplare din efectivul de cerb lopătar de pe acest teritoriu. Bogăţia de vânat mic la Hortobágy atrage vânătorii din toată lumea.
Recomandăm celor doritori de vânătoare în regiune să ia legătura cu asociaţiile de vânătoare locale.
Marea Câmpie Ungară (Alföld) este ideală pentru iubitorii mersului cu bicicleta, deoarece terenul lipsit de ridicături poate fi un motiv important în organizarea unei excursii familiale cu bicicleta. Nu este de neglijat nici priveliştea oferită de natură: pădurile, câmpiile şi zonele acoperite de ape urmând una după alta oferă o experienţă unică. În drumul nostru vom întâlni adesea micile vietăţi ale naturii, nu rareori animale rare, protejate, printre acestea numărându-se exemplarele preţioase ale păsărilor caracteristice pentru Hortobágy şi ţinuturile din vecinătatea oraşului Debrecen: cocorii, vânturelul şi păsările de apă care apar în grup. Traseele deja recomandate pot fi parcurse pe vreme bună şi cu bicicleta. Unele trasee, datorită lungimii acestora, deci implicit a timpului necesar parcurgerii sau datorită condiţiilor de teren sunt recomandate celor cu o condiţie fizică bună, care au o pregătire fizică în acest sens.
În ultimii ani Debrecen a câştigat pe drept denumirea de „capitala sportului” deoarece după anul 2001 oraşul a găzduit numeroase competiţii mondiale. Intenţia oraşului de a promova, sprijini viaţa sportivă locală şi de a îndeplini un rol activ în viaţa sportivă internaţională este foarte bine demonstrată de faptul că în ultimii ani s-au făcut mai multe investiţii importante în domeniul sportului. S-a construit stadionul atletic, care funcţionează şi ca centru internaţional oficial de antrenamente, Sala Polivalentă Főnix, patinoarul acoperit şi bazinul olimpic acoperit. Participarea activă a primăriei şi colaborarea la nivel de oraş au dat un nou avânt cluburilor sportive şi asociaţiilor sportive locale, şi anume, printre alţii, echipei locale de fotbal şi echipelor de handbal feminin şi masculin.
Centrul Sportiv Debrecen de Prestări Servicii SUP joacă un rol central în viaţa sportivă din Debrecen. Societatea înfiinţată în anul 2000, aflată în proprietatea oraşului, asigură sub forma unei societăţi de utilitate publică managementul complexului sportiv de pe strada Oláh Gábor, stadionul din Nagyerdő şi Sala Sporturilor Hódos Imre. Centrul sportiv a fost înfiinţat pentru ca oraşul, prin managementul complex al acestor facilităţi sportive, să îşi asume un rol mai activ în viaţa sportivă regională, respectiv naţională. Facilităţile asigură mai multor echipe de clasa întâi posibilităţi de pregătire şi concurs. Societatea de utilitate publică a câştigat aprecierea profesională prin organizarea de competiţii naţionale şi internaţionale. Centrul sportiv a organizat printre altele Primul Campionat Mondial de Alergare pe stradă IAAF, primul Campionat European de Gimnastică pentru Femei şi Bărbaţi, cel de-al şaselea Campionat European de Handbal Feminin, Campionatul Mondial de Gimnastică şi Campionatul European de Înot pe distanţă scurtă.
Porţile centrului sportiv sunt desigur deschise şi în faţa marelui public iubitor de sportul în masă, de mişcare. Pe lângă acestea, cei dornici de a face sport în condiţii civilizate, într-o atmosferă plăcută la Debrecen au la dispoziţie mai multe centre de sport şi timp liber.
Cei care sosesc la Debrecen sau în împrejurimi au la dispoziţie numeroase posibilităţi de cazare. Oaspeţii se pot caza la hoteluri în majoritate de patru şi trei stele, patinate de vreme sau foarte noi, la pensiuni elegante, cazări private prietenoase sau în campinguri cu o atmosferă deosebită. Centrele de tratamente şi de băi de nivel mondial cu centrele wellness şi hotelurile aparţinătoare de acestea, oferă petrecerea timpului în mod util şi o recreere pentru toate vârstele. Nici vizitatorii mai pretenţioşi nu trebuie să facă compromisuri, în anul 2008 s-a deschis cel mai nou hotel al oraşului, care asigură un comfort de cinci stele. Cele mai multe locuri de cazare, recunoscând cerinţele turiştilor, au implementat şi servicii care au în centrul atenţiei familia, asigură accesul handicapaţilor la servicii şi valorifică atracţiile turistice ale oraşului şi împrejurimilor în pachete de servicii complexe. Tot mai mulţi recunosc farmecul vieţii rurale şi „se refugiază” în provincie, departe de zgomotul din oraş. Gazdele care oferă cazare rurală în localităţile din vecinătatea oraşului Debrecen îi aşteaptă pe cei dornici de o recreere în linişte, mai intimă, cu locuri de cazare cu o atmosferă specială şi ospitalitate deosebită.
Plăcerile culinare oferite de specialităţile gastronomice din regiunea Hajdúság sunt vestite până în ţinuturi îndepărtate. Cine nu a auzit de cârnăciorii de Debrecen, deosebit de gustoşi, care se consumă cu hrean, muştar şi pâine de casă. Din rândul specialităţilor gastronomice specifice regiunii şi neîntâlnite în alte părţi trebuie să amintim în primul rând sarmalele de Debrecen, supa din cap de porc, plăcintele cu carne ca la Hortobágy, slambuc (mâncare cu slănină, cartofi şi paste făinoase), specialităţile gătite din carne de sură de stepă maghiară, supa de peşte şi mâncărurile prăjite-fierte în cuptor.
Mâncărurile specifice regiunii sunt speciale datorită faptului că sunt gătite din partea cea mai bună a animalelor crescute la Hortobágy – sura de stepă maghiară, oaia ţurcană maghiară, mangaliţa. În afara ingredientelor, specialităţile locale sunt speciale datorită modului de gătire. Gulaşul este mult mai bun, tocana, păpricaşul sunt mult mai gustoase dacă sunt gătite la ceaun.
Pastele făinoase de casă sunt componente de bază ale mâncărurilor păstorilor de la Hortobágy. „Slambuc”-ul, mâncarea copioasă a păstorilor poate fi gătită la foc liber din paste făinoase, cartofi şi slănină.
Pentru specialităţile culinare locale, bogat condimentate – slambuc, tocană de oaie, gulaş la ceaun, localnicii recomandă pălinca de prune sau de piersici, iar ca băutură însoţitoare sortimentele de vin sec din Câmpia Mare a Ungariei.
Mâncărurile specifice regiunii pot fi gustate nu numai la hanuri sau restaurante, reţetele culinare le găsiţi şi în librării sau la Biroul Tourinform. Oricum, atmosfera gătitului în aer liber face pofta de mâncare adevărată, puteţi constata aceasta la o serie de evenimente gastronomice, printre care la Zilele Curcanului sau la întâlnirea păstorilor de la Hortobágy.
Folclorul reprezintă cunoştinţele intelectuale ale poporului, deci tot ceea ce se arată în tradiţiile populare, obiceiurile populare, poeziile populare, dansurile populare şi în muzica populară. Cunoştinţele practice sunt exprimate prin arta meşteşugărească şi arta populară.
Regiunea Hajdúság are un spectru etnografic amplu. Se pot întâlni aici deopotrivă relicvele culturii ţăranilor din oraşul de câmpie dezvoltat cât şi urmele modului de viaţă arhaic al păstorilor, locuitorilor zonelor mlăştinoase, care au trăit aproape de natură. Aceste ţinuturi sunt caracterizate de o dualitate particulară şi din punctul de vedere al producţiei agricole. Sunt prezente împreună şi în acelaşi timp procedurile arhaice şi tehnica agricolă dezvoltată, agricultura intensivă în cadrul fermelor şi creşterea nomadă a animalelor în pusta de la Hortobágy.
Oraşul Debrecen este situat la intersecţia regiunilor etnografice. Produsele meşteşugarilor de aici au fost preferate în cerc larg şi au devenit elementele hotărâtoare ale culturii populare şi ale artei populare ale regiunii mai întinse. Partea de istorie locală a expoziţiei permanente a Muzeului Déri prezintă colecţia bogată a obiectelor folosite în viaţa de fiecare zi de către locuitorii din Debrecen, numiţi „cívis”.
Cultura populară a oraşelor locuite de populaţia „hajdú” din vecinătatea oraşului Debrecen arată numeroase trăsături identice, dar în ciuda trecutului istoric comun, ea nu este unitară, peste tot se întâlnesc caracteristici locale. La Hajdúböszörmény casele ornate din scânduri, la Hajdúszoboszló obiceiul special al Revelionului de a face zgomot, la Hajdúdorog tradiţiile greco-catolice care se remarcă din rândul localităţilor protestante învecinate, în timp ce cultura populară a oraşului Balmazújváros este îmbogăţită de tradiţiile populaţiei germane aşezate aici în secolul XVIII.
În judeţ sunt numeroase posibilităţi de turism. La est de râul Tisa, în centrul atenţiei internaţionale se află Hortobágy, Hajdúszobosló şi Debrecen. Aceste puncte turistice se completează între ele.
Hortobágy oferă cea mai romantică aventură şi o ofertă bogată de programe ecvestre celor care îndrăgesc caii şi călăria. Herghelia de cai de la Hortobágy a fost înfiinţată acum 300 de ani de oraşul Debrecen. Astăzi este una din simbolurile pustei. Datorită tradiţiilor bogate şi unice în creşterea cailor, ocupă un loc aparte în rândul hergheliilor naţionale şi istorice europene. Reputaţia sa a fost stabilită de arta ecvestră a păzitorilor de cai din Hortobágy şi de rasa Nonius, astăzi fiind o locaţie cu renume mondial pentru creşterea cailor, organizarea de evenimente şi de turism.
Sărbătoarea Păstorilor – Zilele Ecvestre prezintă tradiţiile păstoreşti vii de la Hortobágy, fiind un eveniment tradiţional, de importanţă internaţională. În cadrul programelor organizate, de cea mare popularitate se bucură plimbarea cu căruţa prin pustă, prin care se cunosc valorile naturale ale pustei, tradiţiile păstoreşti, crescătorii de cai, respectiv herghelia, cireada de sură de stepă maghiară şi animalele tradiţionale specifice regiunii în locul lor natural de viaţă.
Pusta din Hortobágy este câmpia cea mai mare din Europa de Est. Valoarea pustei este ocrotită prin creşterea animalelor aborigene, astfel fiind şi o sursă de venit pe lângă celelalte atracţii turistice, Parcul Naţional Hortobágy având grijă de ocrotirea mediului şi a tradiţiilor locale. În judeţul Hajdú-Bihar aproape în fiecare localitate se găseşte apă termală. Această apă termală alimentează băile din Debrecen şi Hajdúszobosló.
Carnavalul Florilor este cel mai popular eveniment turistic în Debrecen. Cu această ocazie oraşul primeşte circa 250 mii de turişti. Carnavalul îşi are originile din anii 1910, când pe strada principală a oraşului turiştii erau fascinaţi de un corso al florilor. Din 1966 se ţine în fiecare an la 20 august, în cinstea sărbătorii Sfântului Ştefan, fondatorul statului maghiar şi a pâinii noi. Maşini împodobite fiecare cu mai multe mii de flori defilează pe strada principală a oraşului- pe un traseu de 5 kilometri- până la stadionul din parcul Nagyerdó. Aici un juriu acordă premii pentru cele mai inventive şi cele mai frumoase compoziţii florale. Defilarea maşinilor este însoţită de orchestre, grupuri de dans, majorete din Ungaria şi din străinătate care uimesc publicul cu producţii deosebite, uneori acrobatice.
După defilare compoziţiile florale pot fi admirate de aproape la stadion. În mod tradiţional, în fiecare an, printre maşinile împodobite se regăsesc coroana maghiară şi bijuteriile de încoronare, precum şi stema judeţului Hajdú-Bihar şi a oraşului Debrecen. Alături de acestea, în fiecare an organizatorii îi aşteaptă pe vizitatori cu compoziţii noi.
În afara Carnavalului Florilor, un alt element caracteristic judeţului sunt păzitorii de cai, numiţi „csikós”. Vizitatorii la Hortobágy îi pot întâlni pe păstorii tradiţiilor care cuceresc admiraţia cu atracţii ecvestre speciale, demonstrând de ce sunt capabili calul şi omul împreună. Hortobágy este primul parc naţional al Ungariei şi aparţine de patrimoniul mondial. Această pustă cu sol sărat se întinde de la zona Hajdúhát până la Tisa, şi în afara păzitorilor de cai mai are o serie de alte atracţii turistice renumite.
Parcul Naţional Hortobágy este un parc unic la nivel mondial, reprezentând o valoare fără de seamăn a naturii, fiind cel mai vechi parc şi cel mai mare parc naţional al Ungariei. Anual sosesc aici sute de turişti care sunt curioşi să cunoască fauna şi flora specială a pustei, bogată în soiuri foarte rare, valorile etnografice, tradiţiile păstoreşti. Aici se află Podul de piatră cu nouă găuri, cel mai lung pod de piatră cu drum public din Ungaria.
Debrecen este un important centru cultural, artistic şi ştiinţific. În ultimii ani oraşul a fost supus unor transformări importante. Centrul oraşului a fost transformat complet într-o piaţă pietonală uriaşă, iar în mijlocul acesteia a fost construită cea mai mare fântână din ceramică din Europa, cu un diametru de 20 de metri. Debrecen şi împrejurimile sale oferă vizitatorilor numeroase posibilităţi de recreere activă. Alături de sporturile în masă tradiţionale, cei dornici de recreere au o serie de posibilităţi asigurate de natură. Locurile cu ape şi lacurile artificiale, curgerile de ape de suprafaţă din vecinătatea oraşului, cu o ofertă bogată de peşti asigură pescarilor momente de neuitat. Cei interesaţi găsesc în pădurile din vecinătatea oraşului Debrecen paradisul renumit până departe pentru sportul vânătoresc. Cea mai vestită este Pădurea Gúti.
Excursioniştii iubitori şi admiratori ai naturii, iubitorii călăriei pot cutreiera ţinuturi ca în poveşti în Pusta cu păduri (Erdőspuszta), în Pădurea de la Pallag şi la Hortobágy. Cei care doresc să înveţe să călărească o pot face la Pallag, pe terenul de călărie al fostei ferme de stat. Dacă vizitatorii nu uită să pună în bagaje undiţa de pescuit, judeţul le oferă numeroase posibilităţi de practicare a acestui hobby. În afara apelor recomandate pentru pescuit, la dispoziţia pescarilor stau o serie de lacuri sau ape curgătoare mai mici, care oferă deasemenea celor dornici de recreere un mediu natural minunat şi promit o captură bogată de peşti. Apele din vecinătatea oraşului Debrecen oferă în primul rând excursioniştilor, pescarilor şi observatorilor de păsări posibilităţi excelente pentru petrecerea timpului liber în mod activ.
În vecinătatea oraşului Debrecen iubitorii şi admiratorii naturii, cât şi iubitorii de călărie pot cutreiera ţinuturi ca în poveşti în Pusta cu păduri care înconjoară oraşul Debrecen, pe teritoriul pădurii de la Pallag sau pe pusta imensă de la Hortobágy. Cei care doresc să înveţe să călărească au la dispoziţie numeroase posibilităţi, pot exersa pe diferite terenuri, pe unele din acestea se ţin şi concursuri internaţionale. Şi copii au posibilitate de a învăţa să călărească.
Cele mai importante puncte de atracţie din Debrecen sunt:

• Marea Biserică Reformată;
• Muzeul Déri;
• Muzeul Comemorativ Ferenc Medgyessy;
• Biserica Reformată Mică;
• Muzeul Literaturii Debrecen;
• Muzeul Comemorativ László Holló;
• Catedrala Sfânta Ana;
• Teatrul Csokonai;
• Universitatea Debrecen;
• Marea Pădure-pădurea se întinde pe o suprafaţă de 1.082 hectare a fost înregistrată ca prima rezervaţie a ţării în Cartea Rezervaţiilor Naturale la data de 17 Octombrie 1937.
• Aquaticum-centru de terapie si băi;
• Grădina Zoologică şi Botanică;
• Aeroportul Internaţional Debrecen;
• Arena Ice-una din cele mai moderne patinoare deschis în mai 2004, este singurul patinoar acoperit din estul Ungariei.
În Debrecen putem vizita Muzeul Déri, clădirea muzeului a fost construită după planurile lui Györgyi Dénes şi Münnich Aladár în stil neobaroc. La parter se găsesc două zone expoziţionale. Una dintre ele prezintă lumea păsărilor din regiune, iar cealaltă conţine minerale colectate din împrejurimi şi nu numai. Primul etaj găzduieşte o expoziţie arheologică, şi una de istorie locală. La etajul doi se poate admira colecţia orientală şi egipteană a lui Déri Frigyes, o colecţie de picturi din secolele XVII-XVIII şi XX şi sala Munkácsy cu binecunoscuta Trilogie Christos a lui Munkácsy Mihály.
Muzeul de artă modernă Modem, în prezent găzduieşte expoziţia Nouăzeci şi nouă, care prezintă opere ale artei maghiare din secolul XX. Din expoziţia de 3500 de lucrări, cea mai veche datează din 1907. Expoziţia cuprinde multe opere de mare valoare prezentate într-o succesiune tematică, care nu au fost accesibile publicului până în prezent.
Cea mai mare galerie de artă din regiune, Centrul de Artă Modernă şi Contemporană Modem se află în noua piaţă din centrul istoric al oraşului, Baltazár Dezső, la jumătatea distanţei dintre Muzeul Déri şi Centrul Kölcsey. Din suprafaţa totală de 4650 m², aria expoziţională a clădirii cu trei etaje are 3000 m². La etajul doi se află cea mai mare sală expoziţională a ţării, având peste 1300 m². Modem prezintă numeroase capodopere ale artei vizuale moderne şi contemporane. În afara expoziţiilor periodice se organizează programe dedicate altor genuri de artă şi activităţi de pedagogie muzeală. Galeria are un magazin de souveniruri şi cărţi, şi o cafenea care găzduieşte regulat prezentări de istoria artei, filozofie, seri literare.
În 2007, după Florenţa şi Tokyo, aici a fost prezentată publicului expoziţia “Adevăratul da Vinci”, care a adus un adevărat renume pentru Modem, nu numai în ţară, dar şi la nivel internaţional. Expoziţia din Debrecen a avut aproape 160.000 de vizitatori.
Cea mai caracteristică clădire a oraşului Debrecen este Biserica Mare Reformată, simbolul bisericii reformate maghiare. Din acest motiv Debrecen este numit „Roma Calvinistă”. Alături de răspândirea religiilor, Debrecen este un centru al învăţământului de nivel mondial. La Universitatea din Debrecen studiază mai multe zeci de mii de studenţi.
În Debrecen cazarea se poate face la Aquaticum Debrecen Termál & wellness Hotel, centru medical şi termal-se situează în centrul Pădurii Mari (Nagyerdó), primul teritoriu de protecţie a naturii din Ungaria şi oferă peste 60 de tipuri de tratamente wellness, şi posibilităţi de relaxare şi odihnă activă precum masaje, yoga, programe de gimnastică şi sport. Hotelul dispune de piscine interioare şi exterioare proprii, cu numeroase servicii de wellness: masaj, saună, solar, pedichiură, jacuzzi, băi cu plante medicinale. În restaurantul hotelului, o gamă variată de mâncăruri wellness contribuie la păstrarea sănătăţii.
Hajdúszoboszló este cel mai mare complex balnear din Europa, cu un tecut de 80 ani, fiind locul ideal pentru vârstnicii veniţi la tratament. Apa conţine minerale precum: iod, brom, natriu-cloride, hidro-carbonaţi, şi se utilizează pentru tratarea şi prevenirea bolilor aparatului locomotor, ale sistemului cardiac şi ale sistemului nervos. Staţiunea dispune de facilităţi pentru odihnă şi baie. Complexul Aquapark conţine nenumărate topogane şi bazine de diferite dimensiuni şi cu apă de diferite temperaturi.
Tot în Hajdúszoboszló putem vizita Muzeul Bocskai István, care este găzduit de patru clădiri învecinate. Prima clădire cuprinde o colecţie de istorie locală, din antichitate până în zilele noastre. A doua clădire prezintă colecţii de artă populară. A treia clădire este un Muzeu modern internaţional ce include şi un parc statuar. A patra clădire este Galeria Muzeului, în care pot fi admirate expoziţiile memoriale ale graficianului Cseh Gusztáv şi a pictorului grafician Miskolczy László.
Judeţul îi aşteaptă pe cei doritori de cultură cu numeroase muzee, biblioteci şi săli de expoziţii. Cel mai renumit este Muzeul Déri unde se pot vedea două lucrări din opera monumentală a pictorului Mihály Munkácsy, Trilogia Hristos.
După ce am făcut un tur al judeţului, să ne oprim şi asupra gastronomiei regiunii. Vizitatorii sunt aşteptaţi în judeţul Hajdú-Bihar cu adevărate specialităţi culinare maghiare. Tradiţional se serveşte supa din cap de porc sau gulaşul din carne de vită, ca gustare plăcintele umplute cu carne „ca la Hortobágy”, iar ca mâncare principală sarmalele „ca la Debrecen”. Specialităţile culinare locale bogat condimentate sunt însoţite ca aperitiv de pălincă de prune sau de piersici, iar apoi de o ofertă bogată de vinuri seci din Marea Câmpie Ungară.
Judeţul are numeroase băi cu apă termală terapeutică, şi ca să amintim doar câteva: Debrecen, Hajdúszaboszló, Nádudvar, care oferă o recreere de neuitat. În afară de cei dornici de vindecare, desigur şi tinerii au numeroase posibilităţi de distracţie. Printre acestea parcul acvatic acoperit Aquaticum îi aşteaptă cu o suprafaţă de aproape 5000 m² pe cei doritori de odihnă şi recreere.

Formele turismului de agrement

La nivelul limbajului de specialitate prin agrement se înţelege acele activităţi care se pot desfăşura în intervalul dintre anumite momente ale zilei, când turistul nu mai este preocupat de odihnă, tratament balnear etc. În primele etape de evoluţie a industriei turistice, agrementul avea un caracter mai restrâns, fiind în avantajul unei clase sociale, expresie a unui anume prestigiu social. Pe măsura dezvoltării societăţii umane a calităţii vieţii, valoarea timpului liber a crescut. Astfel, agrementul capătă alte funcţii şi o poziţie tot mai importantă a vieţii omului şi cu atât mai mult în cea a turistului. Modelul clasic de weekend şi vacanţe în care turiştii, în grup, în familie, pleacă în vilegiatură într-o staţiune turistică, se spulberă pe măsură ce valorile de timp liber şi opţiunile pentru recreere operează cu diferenţieri între generaţii, între nivelul profesional şi cultural.
În timp şi spaţiu industria agrementului s-a dezvoltat tot mai mult, beneficiind şi de realizările din ştiinţă şi tehnică. Din acest punct de vedere structurile de agrement s-au diversificat tot mai mult, având forme specifice adaptate pentru aproape toate tipurile de turism: montan, balnear, litoral, urban, cultural. Din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifestă, în primul rând, ca factor de competitivitate a staţiunilor sau unităţilor, de creştere a atractivităţii acestora prin diferenţierea ofertelor.
Prezenţa agrementului şi varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită zonă şi asigură, de cele mai multe ori, revenirea acestuia. Făcându-se referire la semnificaţiile agrementului, nu trebuie omis aportul acestuia la prelungirea sezonului turistic şi, respectiv, la atenuarea sezonalităţii activităţii. Existenţa a numeroase şi variate posibilităţi de petrecere a timpului liber, puse la dispoziţie de mijloacele şi formele de agrement, reduce sensibil dependenţa ofertei de cadrul natural, diminuând influenţa acestuia asupra cererii şi permiţând manifestarea interesului pentru anumite destinaţii perioade mai îndelungate.
Formele turismului de agrement sunt:
• Turismul ecvestru-echitaţie;
• Turismul de aventură sau extrem-speoturism, alpinism, montain-bikeing, parapantă;
• Turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă-schi, schi de tură;
• Turismul pentru sporturi nautice-surfing, scufundări, caiac, canoe, rafting;

Toţi cei care se simt atraşi de lumea turismului de aventură, probabil au admirat apele învolburate a viiturilor de primăvară, şi nu le trebuie explicat de unde vine expresia whitewater. Sporturile nautice adunate sub expresia de origine engleză whitewater, includ activităţi pe care cei dornici de aventură le practică pe cursuri repezi de munte.
În funcţie de nivelul apei şi al adrenalinei dorite, amatorii de spume albe pot încerca raftingul, care este cel mai sigur cu plutele de 4-12 persoane, ori pot naviga cu trekuri de două persoane în care poţi simţi mai bine valurile, iar forţând şi mai mult limitele, cu caiac rodeo o coborâre e mai mult acrobaţie decât navigaţie. Tot pe cursuri de munte poţi practica canioning-ul ajutat de tehnica alpină, coborând în albii abrupte şi pe praguri sau chiar cascade, sărind în apa din marmite. Echipamentul în aceste sporturi este vital, deoarece cu ajutorul acestuia un moment periculos se reduce la distracţie, astfel purtarea lui este obligatorie. Pornind de la ideea că de obicei trebuie să înfrunţi o viitură plină de stânci şi chiar şi cel mai bun înotător se descurcă mai greu când cade în apă, astfel echipamentul este primordial, te fereşte de vătămări, leziuni, zgârieturi şi în unele cazuri chiar şi de apa rece.
În România sunt puţine râuri corespunzătoare practicării acestor sporturi şi cotele apelor sunt foarte instabile, astfel deocamdată puţină lume le practică. Râurile posibile ar fi Crişul Repede, al cărei apă curge din două baraje hidroenergetice, Jiul este renumit de viiturile uriaşe după ploi, în chei fascinante curge Nera şi Cerna, Mureşul şi Bistriţa sunt uşor de încălecat şi de novici.
Literatura de specialitate descrie aceste sporturi ca sporturi extreme, aceasta nu înseamnă nicidecum riscul extrem de mare ci…aventură pe măsură.
În general infrastructura pentru aceste sporturi, amenajările şi ofertanţii de servicii sunt insuficient dezvoltate faţă de potenţialul judeţului.

Turismul de agrement pe plan internaţional

Turismul internaţional de agrement a început în ultimii ani să se dezvolte, foarte mulţi turişti manifestând o atracţie din ce în ce mai mare faţă de această formă de turism, în mare parte fiecare ţară are de oferit atracţii specifice turismului de agrement.
Să luăm de exemplu Dubai, care nu este recunoscut doar pentru hotelurile sale de cinci stele, mall-uri şi festivale de cumpărături. Dubai înseamnă mult mai mult decât aceste atracţii. O atracţie deosebită a acestui loc o reprezintă turismul de aventură, mai ales că în ultima vreme s-a dezvoltat foarte mult infrastructura necesară acestei forme de turism. Iubitorii de sporturi extreme vor fi foarte încântaţi de varietatea activităţilor: safari în deşert, căţărare, schi, scufundări, surf, navigaţie, înot.
Turismul de aventură în Dubai se adresează celor cărora le place să trăiască viaţa la maxim. Turiştii au posibilitatea să practice safari în deşert, alpinism, sky-jumping, scuba-diving, water-surfing, navigaţie, snorkeling, înot, karting, vânătoare de crabi.
India, o altă ţară oferă o gamă variată de activităţi de acest gen. În urma unei analize detaliate am ajuns la concluzia că o mare pondere din turismul de aventură îl are safari-ul, prin diversele sale forme: pe cămile, pe cai, cu maşini de teren sau cu motociclete.
Safari pe cămile- se ştie că deşertul a manifestat dintotdeauna o atracţie irezistibilă asupra psihicului oamenilor, peisajul inspirând anumite emoţii. Şi cum altfel să explorezi această minune decât pe spatele unei cămile, în cadrul unui safari, una din cele mai aventuroase şi neconfortabile experienţe, căci o zi întreagă pe spatele unei cămile poate fi obositoare. Safari-ul pe cămile îşi are originea în vremea comerţului desfăşurat între India şi China şi oferă posibilitatea de a avea o viaţă tipic indiană în deşert, alături de turmele de animale, dând sentimentul atât de frumuseţe cât şi de dezolare, mai ales în privinţa posibilităţilor de cazare, care sunt foarte modeste.
Safari-ul pe cămile se desfăşoară mai ales în zonele din jurul regiunilor Jaisalmer, Bikaner sau Jodhpur. Durata unui sejur poate varia de la o zi până la două săptămâni, agenţiile de turism oferind şi serviciile unui ghid specializat care cunoaşte modul de dispunere a nisipurilor mişcătoare. Unul din cele mai cunoscute deşerturi din India este Thar, cel mai bine exploatat din acest punct de vedere.
Safari pe cai se practică mai ales în regiunea Rajasthan, oferind posibilitatea admirării peisajului.
Safari cu Jeep-ul este o altă formă de safari, care nu numai că revitalizează spiritul, dar te şi apropie de natură.
Safari pe motocicletă-motocicletele se pot închiria de la orice tour-operator sau agenţie de turism. Safari Tours şi Thar Safari sunt doar două agenţii de turism din India care oferă întreaga gamă de tipuri de safari.
Raliurile pe motorete, ca să simţi sângele cum „aleargă” prin vene, dar şi adrenalina la nivel maxim, este de ajuns să te urci pe o motoretă. India face parte din circuitul internaţional de raliuri, atrăgând participanţi din toate ţările lumii.
Rafting -provocarea râurilor învolburate nu este mai puţin agreată decât escaladarea stâncilor, înălţimile acoperite de gheaţă ale munţilor Himalaya sunt sursa râurilor principale pe care se face rafting: dealurile Garhwal şi Kumaon din regiunea Uttaranchal.
India dispune poate de cea mai mare reţea de râuri din lume. Dintre toate râurile, Gangele este cel mai frumos şi promite experienţe de neuitat. Printre câmpiile Uttaranchal şi Mahakali, Gangele curge de-a lungul graniţei dintre India şi Nepal, în această zonă realizându-se excursii la Tanakpur.
Căţărarea pe stânci a început iniţial ca un curs de iniţiere pentru iubitorii muntelui şi s-a transformat, pe parcursul a 15 ani, într-un sport foarte practicat. În India, dealurile Aravali sunt cele mai indicate pentru practicarea acestui sport, în localităţile Dumdama, Dhauj şi Nuh, situate lângă Delhi. Stâncile din Sonmarg şi Gangotri sunt recomandate căţăritorilor profesionişti, pasionaţi de altitudinile mari. Peisajul încântător, atmosfera plăcută şi aerul curat menţin moralul ridicat al participanţilor, căci este un sport complex, care implică mai multe elemente: participantul, coarda, aptitudinea şi tehnica. Se recomandă practicarea acestui sport extrem în perioada octombrie-februarie, evitându-se perioada musonului. Se practică şi căţărarea pe pereţi improvizaţi în săli de sport. În acest mod cei interesaţi de sportul de acest gen îşi pot exersa capacităţile. Din păcate, acestea nu există în India, ci în ţările din Vest.
Sporturi pe apă -India este tărâmul plajelor cu nisipuri aurii, cu plaje largi şi cu râuri în care se pot desfăşura o gamă variată de sporturi acvatice, Munţii Himalaya deţinând râuri cu cele mai repezi cursuri de apă din lume. În ultimii ani în India s-a dezvoltat o staţiune de doar 43 km² pentru sporturi acvatice lângă barajul Asan. În staţiune există posibilitatea practicării schiului de apă, a navigaţiei şi a sportului caiac-canoe, iar de la barajul Asan se poate ajunge la Dakpathar, un complex acvatic dotat cu piscine. Zona lacului Nainital este faimoasă pentru facilităţile pe care le oferă staţiunile de aici: Sat Tal, Bhim Tal şi Naukuchiyatal.
Alte zone potrivite practicării sporturilor de apă în special iarna: schi de apă, iahting, canoe, sunt Nanaksagar, Nainital, Almora, Pithoragarh.
Trekking -pentru cei fascinaţi de necunoscut, munţii Indiei oferă numeroase rute de trekking. În vastul „amfiteatru” al munţilor Himalaya şi Karakoram sunt posibilităţi limitate de practicare a trekking-ului, rafting, schi.
De la aventurile trăite în India, ne îndreptăm acum spre sălbatica Africă, mai precis spre Aliwal Shoal. Aliwal Shoal este situat pe coasta de sud a provinciei Kwazulu Natal din Africa de Sud şi este căutat ca unul dintre primele 10 locuri de scufundări din lume. Este un loc unde puteţi vedea toţi peştii tropicali, balene, delfini, rechini, broaşte ţestoase şi calmani. Acum, acest loc de scufundări este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune din lume, iar principala atracţie este observarea rechinilor cu dinţii zimţaţi. Rechinii cu dinţii zimţaţi, cu priviri feroce, dar totuşi prietenoşi, au făcut din aceste ape puţin adânci casa lor pe timpul lunilor de iarnă din Africa de Sud.
Aurora Filipinelor este paradisul surferilor, dispunând de coastele largi ale Oceanului Pacific. Baler este localitatea cu cele mai accesibile zone în care se practică surf, iar localnicii spun că valurile sunt uneori atât de mari încât se aud de la foarte mare distanţă, chiar de la 1,5 km de coastă. Staţiunea Mia Surf & Sports localizată exact pe plajă, oferă lecţii de surfing, windsurfing şi snorkeling, dar şi echipamente de închiriat. De asemenea oferă circuite în cele mai bune zone de surfing, snorkeling şi scuba-diving.
Plaja Cemento, Charlie’s Point, dar şi Lindy’s Point sunt doar căteva zone în care se practică surf în Aurora.
Snorkeling-ul seamănă cu înotul la suprafaţă, cel care îl practică are o mască de scufundări, un tub numit snorkel şi labe. În apele reci este recomandat şi un costum special. Practicantul are posibilitatea de a observa atracţiile subacvatice cu un efort relativ mic. În special, în partea de sud a golfului Baler se practică acest tip de sport acvatic, recomandat a fi practicat din martie până în iunie, când valurile sunt mai mici. Nu doar aici putem face snorkeling, ci şi în Marea Caraibelor, Marea Roşie, Insula Corfu, Toscana şi Corsica.
Belize, o altă destinaţie exotică oferă o gamă variată de activităţi. Putem alege atât sporturi de pământ: mountain-biking, trekking în junglă, rapel, alpinism, cât şi sporturi de apă: snorkeling, rafting, caiac-canoe, navigaţie.
Turismul de aventură este de asemenea răspândit şi în Chile, întâlnindu-se atracţii pe tot teritoriul său, de la schi, călărie, trekking, alpinism la scuba-diving, rafting, canioning.
Pentru cei pasionaţi de bungee-jumping este bine de ştiut că în sudul Africii, la Western Cape se află podul Bloukrans, al doilea ca înălţime din lume.
Hawaii nu este recunoscut doar ca un loc perfect de relaxare, ci şi ca un loc în care se desfăşoară diferite activităţi, de la sporturi de apă: scuba-diving, surf, schi de apă, navigaţie, călătorii cu submarine, la cele de pământ: ciclism, motociclism, vânătoare, ATV, călărie şi aer: parapantă, skydiving.
Skydiving-ul este o activitate ce presupune săritura dintr-un avion sau elicopter de la aproximativ 4000 metri înălţime, urmată de o cădere liberă pe o anumită perioadă de timp, până la deschiderea paraşutei, care permite aterizarea în siguranţă.
Solicitări pentru turismul de aventură sunt şi în Africa pentru safari şi vânătoare, Egipt şi Maldive.
Rhodos se află în Marea Egee şi este cea mai mare insulă din arhipeleagul Deodecanese. Considerată drept una dintre cele mai frumoase insule ale Greciei, Rhodos are un relief predominant muntos, cu faleze spectaculoase şi păduri care fac posibilă practicarea turismului de aventură. Populaţia insulei este de 110.000 de locuitori iar activităţile turistice specifice acoperă o paletă largă de posibilităţi. De la practicarea sporturilor acvatice sau subacvatice, vizitarea muzeelor, a siturilor arheologice, până la plimbările în oraşele cochete, aproape cosmopolite şi vânarea reducerilor în centrele comerciale, Rhodosul se distinge ca o destinaţie perfect pregătită din punct de vedere turistic şi care poate face faţă oricăror pretenţii.
Tot aici există 27 de plaje de interes naţional, aproape 30 de staţiuni sau oraşe turistice şi peste 15 monumente sau arii protejate care merită vizitate. Parcurile de distracţii, grădinile botanice sau rezervaţiile naturale nu lipsesc nici ele de pe lista atracţiilor. Windsurful, schiul pe apă, scufundările sau bungee jumpingul se practică în staţiunile Faliraki, Kalithea, Ixia, Kolimbia etc.
În ultimii ani, pe plan mondial, turismul de aventură a cunoscut o ascensiune semnificativă, datorită faptului că turiştii sunt din ce în ce mai deschişi spre nou, spre necunoscut, spre a-şi petrece vacanţele într-un mod diferit de stilul obişnuit de concediu. Acest lucru se reflectă în faptul că în 2006, 6000 de români au dat fiecare mai mult de 2000 de dolari pentru turismul de aventură în ţările exotice.